Deși petrecem cel mai mult timp la servici, aici avem și cel mai mult tendința să separăm viața spirituală de contextul de acolo. Nu-i așa, parcă la muncă merge cel mai ușor argumentul ”Scopul principal e să performez aici, nu să am relații semnificative. Dumnezeu încurajează seriozitatea în muncă”, și ne punem niște bariere ale zonei de confort peste care poate nu o să trecem mai deloc de luni până vineri, de la 9:00 la 18:00. Nu mă înțelegeți greșit, a fi dedicat muncii, a fi serios și profesionist este unul din mijloacele cele mai bune prin care Îl glorificăm pe Dumnezeu. Este bine să ne rugăm pentru munca propriu-zisă, dar avem nevoie să ne deschidem ochii și să ne rugăm la fel și pentru oamenii alături de care ne frecăm coatele în fiecare zi. Să înțelegem că putem aduce Împărăția lui Dumnezeu în birourile noastre și în viețile colegilor noștri.
Rugăciunea ne schimbă, rugăciunea ne deschide ochii și ne ajută să “avem Gândul lui Hristos”(1 Corinteni 2:14) față de cei din jur. Și ce altceva e “Gândul lui Hristos” decât să Îl iubim pe Dumnezeu și să ne iubim aproapele? Avem nevoie de rugăciune pentru a putea vedea faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi ca să umblăm în ele. Și oare nu ar fi trist să refuzăm să oferim empatie doar din cauză că nu apare în contractul de muncă?
Vă încurajez și vă provoc să vă rugați pentru contextele de la locurile voastre de muncă. Să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne folosească, să l auzim când ne cheamă și să ne lăsăm uimiți de credincioșia, de dragostea Lui și de felul în care El schimbă lucrurile!
