Episodul 1: Nu cine muncește prosperă

„Drept răspuns, Isus i-a zis: Este scris: omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Matei 4:4

„Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat și Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului!”

„Degeaba vă sculați de dimineață și vă culcați târziu, ca să mâncați o pâine câștigată cu durere; căci preaiubiților Lui El le dă pâinea ca în somn.” Psalmul 127:2

Nu cine muncește prosperă. Nu cine trage tare trage și foloasele. Nu cine se rupe cu munca iese pe plus.

Antreprenori, oameni de afaceri de succes, lideri de opinie, toți propovăduiesc faptul că dacă muncești din greu vei avea succes, dacă vei sta peste program vei fi promovat. Vei avea rezultate. Vei ajunge în top. Care top? Oricare. Important e să depui efortul.

Cred că aceasta este o minciună foarte bine mascată și promulgată drept adevăr. Iar noi am înghițit minciuna aceasta pentru că sună bine, pentru că sună drept. Dacă muncesc suficient de mult, dacă mă străduiesc suficient de tare voi ajunge sus, voi câștiga mai mult, familia mea va avea o viață mai bună.

Acum 7-8 ani am început să lucrez într-o agenție mică de publicitate din Arad. Domeniul m-a fascinat. Diversitatea proiectelor și faptul că eram plătit să scriu și să gândesc, pur și simplu m-a încântat. Am învățat în 3 ani tot ce se putea învăța despre publicitate, în Arad. De la junior copywriter am ajuns copywriter în câteva luni, iar apoi în 2 ani circumstanțele m-au adus în posesia postului de junior partner. 3 ani de zile am muncit din greu. Dar îmi făcea plăcere. În cea mai mare parte. Ajungeam să muncesc și 16 ore pe zi și aveam avantajul de a locui la doar 5 minute de birou. Eram pe val cum se spune. Ca apoi, în decurs de câteva luni, datorită unor divergențe și perspective diferite cu unul dintre partenerii seniori să fiu eliberat din funcție. Toată cariera clădită acolo să fie anulată într-o dimineață. Toată munca și timpul investit în acea agenție să fi fost în zadar. Apoi am luat-o de la zero în București. Aproape de la zero.

Nu am privit ce s-a întâmplat atunci ca o pedeapsă. Ca o pierdere, da. Am fost șocat și înfuriat de nedreptatea acelei situații și imposibilității mele de a mă împotrivi în vreun fel. Însă, am învățat că Domnul a dat și Domnul a luat. Am învățat că totul e în controlul Lui, iar binele nostru este în mâna Lui. Până la urmă el oferă pâine aleșilor lui ca în somn, nu? 

Ceea ce vreau să spun este că munca a fost lăsată de Dumnezeu și de aceea ea are valoare. Munca este o binecuvântare atunci când înțelegem că ea nu este doar sursa noastră de venit, nu este scopul nostru ultim în viață, ci modul prin care Dumnezeu ne șlefuiește, ne crește, ne aduce în viața colegilor noștri pentru ca Evanghelia Lui să ajungă și la ei – iată adevărata măsură a succesului.

- Mircea Țara - Copywriter - București

Photo by Victoria Heath on Unsplash

Photo by Mat Reding on Unsplash

Photo by Marten Bjork on Unsplash