Credința în izolare

De aproape o lună de zile suntem în izolare. Mișcările noastre sunt limitate. Viața noastră obișnuită a fost dată peste cap, planurile noastre au fost date peste cap. Frica și anxietatea poate ne dau târcoale. Lucrăm și învățăm de acasă. Unii dintre noi. Alții suntem în șomaj tehnic, iar alții sunt în spitale luptând cu această amenințare invizibilă care ne separă.

Însă, creștini fiind știm că viața noastră este în mâna lui Dumnezeu, în mâna celui care într-o vineri ca aceasta a mers la cruce, a fost răstignit și a murit ca noi să avem iertare, să scăpăm de virusul invizibil care ne corupea sufletele și trupurile – păcatul – și să ne scoată din separare, să ne aducă în prezența lui Dumnezeu.

Este Vinerea Mare și ne amintim acest lucru. Ne amintim de ce a fost nevoie ca noi să avem mântuirea: Iisus Hristos a trebuit să fie izolat de Dumnezeu și să moară. Dar avem o speranță pentru că povestea nu s-a încheiat la cruce, pentru că Fiul lui Dumnezeu a înviat. În această speranță ne ancorăm credința și bazându-ne pe această speranță putem să continuăm cu încredere, chiar într-un context ca acesta.

Dar, în aceste circumstanțe, cu care ne-am acomodat mai mult sau mai puțin, este dificil să ai o mărturie personală în fața colegilor, dacă suntem în izolare.

Ce ne-am dorit de la început a fost ca prin proiectul „Credința la muncă” să încurajăm creștinii să aibă o credință intenționată la locurile lor de muncă, să caute modalități și oportunități prin care să-L mărturisească pe Hristos. Dar cum poți face asta când, în contextul răspândirii virusului Corona, majoritatea corporațiilor, agențiilor și companiilor au intrat în modul de lucru remote – de la distanță? Hashtag-ul preferat și promovat pe bună dreptate, după #spalatepemaini, fiind #distantaresociala.

Asta ne-am întrebat și noi. Am vrut să culegem gânduri și idei de la cei care fac asta deja de ceva timp: freelancerii și persoanele care și-au luat concediu maternal sau paternal, cei care au ales să muncească de acasă cu mult timp înainte de această pandemie, antreprenori ai căror sediu echivalează cu locuința în care stau, oameni care își petrec cea mai mare parte a timpului separați fizic de colegi, persoane care nu lucrează 8 ore într-un birou, într-o fabrică, într-un magazin, ci în contexte neconvenționale cum ar fi living-ul de acasă.

Așa că am vorbit cu câteva persoane, le-am pus întrebări și i-am rugat să ne ofere sfaturi despre cum putem aplica credința noastră la noul context global, social și de muncă. De asemenea, ca să avem o imagine cât mai concretă a situației curente am vorbit și cu câteva cadre medicale, persoane din sistemul de sănătate care își asumă un risc imens în fiecare zi când merg la lucru. Am vrut să aflăm ce impact are credința și la locul lor de muncă și cum putem să le ajutăm, cum ne putem ruga pentru ei.

Săptămâna următoare vom începe această serie de interviuri pe tema „credința în izolare” și sperăm că răspunsurile acestor oameni să fi o încurajare pentru noi, iar tensiunile cu care se confruntă un motiv de rugăciune.

Ne rugăm, împreună cu autorul epistolei către Evrei ca această serie să vă fie de folos, să vă aducă pace în această perioadă și să vă inspire să găsiți modalități noi, creative de a vă trăi credința la muncă – chiar dacă munca este de acasă, sau pe front, în linia întâi.

““Dumnezeul păcii, Care L-a adus înapoi dintre cei morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, prin sângele legământului veşnic, să vă echipeze cu orice lucru bun, pentru a-I face voia, lucrând între noi ceea ce este plăcut înaintea Lui, prin Isus Cristos, Căruia I se cuvine slava în vecii vecilor! Amin.”

— Evreii 13:20-21