Lucrurile bune pe care ni le dorim pot ajunge adesea să ne controleze viețile mai mult decât îl lăsăm pe Dumnezeu să o facă.
În ultimii ani suntem din ce în ce mai mult asaltați de diverse concepte cu privire la felul în care putem să avansăm din punct de vedere economic, social și profesional. Problema este că adesea cotidianul ne consumă atât de mult din timpul nostru încât deraiem de la scopul principal, acela de a-L glorifica pe Dumnezeu. Relațiile noastre, familiile și prieteniile noastre sunt afectate de păcat și vor fi afectate până la momentul în care vom ajunge mântuirea finală.
Întrebarea care se ridică este: scopul suprem în viața mea este să îl glorific pe Dumnezeu sau majoritatea preocupărilor mele țin de viața aceasta? Statutul social, avansarea în carieră, siguranța financiară, toate acestea sunt scopuri bune dacă nu îl surclasează pe Hristos în importanță și prioritate.
Înțeleptul Solomon a afirmat următoarele: „Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba trudesc cei ce o zidesc. Dacă nu străjuiește Domnul o cetate, degeaba păzește străjerul” (Psalmul 127:1).
Chemarea universală a credinciosului este aceea de a-L căuta pe Dumnezeu cu toată pasiunea (2 Cronici 15:15). Iar când acest lucru se întâmplă, Dumnezeu se lasă găsit și viețile noastre sunt inundate de prezența Lui.
Problema mea cu permisul de ședere s-a rezolvat numai după ce i-am mărturisit Domnului atitudinea mea nepotrivită cât și neputința mea. Pe lângă faptul că nu am mai fost expulzat, după 3 ani de studii am obținut cetățenia română. Dumnezeu mi-a arătat încă o dată, în acea perioadă, că doar Evanghelia are puterea de a-mi arăta și schimba atitudinile păcătoase.
Tot atunci am învățat că planurile care se concretizează sunt cele făcute în dependență totală de Dumnezeu.
Andrei Pascaru
București
Manager de vanzari
