Credința in izolare. Interviu cu Iulia: mama și manager de vânzări
Astăzi continuăm seria noastră de interviuri cu tema „credința în izolare” cu Iulia. Dacă ar fi alegem câteva lucruri care ne plac la Iulia am începe cu credința ei, credință ce îi aduce pace în perioada această ruptă de viața normală, atât pentru ea, cât și pentru copiii ei. Și ne place speranța ei și încrederea pe care o are în viitorul copiilor ei și ce Dumnezeu poatea și va face prin ei. În continuare vă invităm să faceți cunoștință cu Iulia.
Spune-ne câte ceva despre tine. Ce lucrezi sau ai lucrat, unde, de cât timp faci ce faci.
Sunt în concediu de creștere copil cu fetița mea cea mică și surorile ei. Am lucrat la Lingo24 încă de când am terminat facultatea și, în timp, am ajuns sa lucrez în vânzări, ca Sales Manager. Era destul de stresant din punct de vedere al target-ului lunar pe care îl aveam de atins, dar per total, îmi plăcea. Am avut și satisfacția de a călători pentru job, în delegație, și mă bucur că am avut și acele experiențe, profesional mi-au dat mai multă încredere. Însă, recunosc că mă simt mai împlinită în această perioadă din viață, stând în concediu de maternitate cu fetița mea cea mică (împlinește un an luna aceasta).
Ce presupune munca unei mame casnice?
Un program 24/7 dar care mie îmi place. Sunt tare mulțumitoare că am putut sta cu fiecare din cele trei fete ale mele câte 2 ani acasă. E o binecuvântare pentru mine și familia mea! Munca în sine e ca un carusel, în unele zile sunt sus, și am energie să fac de toate, iar alte zile de abia reușesc să mă adun să port de grijă fetelor. Ziua, și chiar și noaptea, îmi e presărată de îmbrățișări, citit de povești, șters de lacrimi de copil, rugăciuni, schimbat de scutece (la două dintre fete), dat răspunsuri la întrebările tot mai interesante ale fetiței mai mari, gătit, spălat, împăturat, construit, șters pe jos (câte se mai pot vărsa într-o casă cu copii, nu aveam nici cea mai mică idee înainte), dojenit, jucat, gâdilat și cântat, jucat afară, scuturat papuci plini de nisip sau rochițe pline de făină după ce facem clătite împreună, împletit părul și convins copiii să meargă la culcare. Asta "pe scurt". Am mâinile și inima plină, și e tare bine.
Cine sunt colegii tăi, persoanele asupra cărora ai influență prin ceea ce faci/muncești? Sunt vecinii sau copiii colegii tăi?
Cu siguranță fetele mele. Ele absorb tot ce fac eu și tăticul lor, și eu dau tonul de multe ori unei zile. Contează așa mult starea mea, dispoziția mea, atitudinea mea față de ele, pentru că toate astea le influențează și pe ele. Am trei fetițe minunate, M. de 4 ani și 10 luni, A. de 2 ani și 3 luni și C. face 1 an luna aceasta. Felul în care mă port cu ele și cu soțul meu, se oglindește de cele mai multe ori și în felul în care se poartă unele cu celelalte. Toate astea mă impulsionează să vreau să fiu un om mai bun, pentru ele, pentru familia mea, și spre slava lui Dumnezeu.
Cum poți influența lumea prin munca ta?
Cred sincer că primii ani de viață, mai ales, sunt extrem de important în felul în care îmi cresc fetele. Vor începe rând pe rând școala și vor păși în lume cu propria lor voință și personalitate, dar cu mintea și sufletul îmbibate în iubire, de acasă, de la noi, părinții lor. Și ne rugăm că acea iubire, ce o avem și noi de Sus, să le călăuzească pașii mereu, să le ajute în a descoperi ele însele rostul vieții și Adevărul. Sună totul foarte pompos poate, dar chiar îmi doresc ca fetele mele să schimbe lumea prin credința lor și să fie lumini. Și totul începe cu primii pași, de acasă, din brațele și inimile noastre deschise.
Deși obișnuită cu munca de acasă, cum ți-a schimbat această perioadă în care toți suntem obligați într-o mai mare sau mai mică măsură să stăm acasă, modul de slujire, de lucru, interacțiunile cu vecinii și familia.
Am glumit în ultimele zile că eu oricum stau cam în izolare de atâta timp. Dar recunosc că îmi e dor tare de familie, de toți cei dragi, să luăm masa împreună, să ne vedem și să ne îmbrățișăm, de părtășia cu biserica, față în față și nu pe Zoom (deși tare mulțumitoare sunt pentru ca avem soluții online în astfel de timpuri). Îmi e dor de plimbări în parc, în timp ce fetele se jucau în voie, de mers la joacă cu fetele oriunde, oricând, for pe stradă cu copiii vecinilor, fie cu familiile de prieteni dragi nouă. Fetița noastră cea mare simte cel mai tare dorul de bunici, de verișori, mătuși, unchi, prietenele ei, mersul la grădiniță. Însă, de dragul lor alegem să rămânem calmi, îi explicăm și ne rugăm cu ea. Și da, am avut și stări mai ciudate, încare mă simțeam mai anxioasă, deși nu îmi stă în fire, și toată incertitudinea din jur mă copleșește uneori, mai ales noaptea când dorm fetele. Însă, aleg să privesc spre Dumnezeu, care nu e luat niciodată prin surprindere și e mereu în control. Asta ne dă alinare și o speranță pentru viitorul familiei noastre și al omenirii chiar.
Cum este munca ta, ca mamă, influențată de credința pe care o ai, de lucrurile în care crezi?
Cred că se poate vedea asta și în răspunsurile de mai sus. Așa cum le port de grijă, să aibă de mâncare și haine curate, să ne jucăm și să le ofer iubire, tot așa mă preocupă și sufletele lor. Mă simt onorată să le fiu mămică. Domnul să mă ajute ca fetele mele să nu vadă oboseala mea cu lucrul ce îl am de făcut mereu și mereu, ci să vadă mai ales dragostea Lui blândă, dojenitoare la nevoie și mereu prezentă. Amin.
Care sunt lucrurile cele mai dificile cu care te confrunți în jobul tău de mamă casnică dar poate și angajat part-time? Cum le depășești.
Rutina zilnică, ușor haotică câteodată, mă obosește uneori, nu pot nega. În plus, noi ca familie avem și o firmă prin care achiziționăm și vindem trambuline, piscine, biciclete și alte articole sportive. Și, uneori, îl ajut și eu pe soțul meu în preluarea comenzilor scrise prin mesaje. Îmi place, pentru că îmi schimbă activitățile cotidiene, dar poate fi și dificil să le explic fetelor când am de răspuns la vreun mesaj important sau urgent. Cel mai greu e când au toate trei nevoie urgentă de mine, și eu mă străduiesc să le îndeplinesc nevoile cum pot mai bine. Cum depășesc momentele grele? Am un soț care mă ajută, la nevoie, și e un tătic foarte implicat, adorat de fetele lui. Și, desigur, rugăciunea mă ajută tare mult.
Ce încurajare ai pentru mamele care lucrează sau stau acasă?
Eu una mi-aș lăsa un mesaj mie de acum, pe când eram o proaspătă mămică. Poate ajută și alte mămici.
“Draga mea,
Ia fiecare zi pe rând, și nu uita să bei apă. Nu-ți fă planuri prea mari și prea multe într-o zi, riști sa te surmenezi sau sa fii dezamăgită ca nu ai reușit mai nimic în ziua aceea. Poate s-a trezit des azi-noapte sau azi îi dă un dinte. Ia-o încet.
E și mâine o nouă zi.
Și desigur, bucură-te din plin de toată aceasta perioadă, de mânuțele ei mici și de gangureli, de nevoia ei de brațe și lăptic, pentru că azi-mâine va avea 5 ani și o vei privi mândră cum se dă pe bicicleta cu pedale, sau cum se schimbă singură de haine. Trec prea repede anii, și aceste clipe vor rămâne amintiri prețioase. Încrede-te în Dumnezeu și continuă să fii o mamă grozavă, ca până acum. ”
Mulțumim Iulia pentru timpul care ai investit pentru interviul și cum investești in familia ta. Ești o mamă puternică!
Dacă ți-a plăcut acest articol, dacă ți-a fost de folos sau dacă știi cineva care are nevoie de încurajare în această perioadă, dă un share pe pagina ta de facebook sau trimite link-ul cu acest interviu într-un mesaj sau un e-mail. Vrem să fim o încurajare pentru toți cei care vor să fie credincioși la locul de muncă, chiar și atunci când locul de muncă presupune îngrijirea și creșterea copiilor.
De asemenea, dacă vrei să citești alte articole pe tema „Credința în izolare” găsești aici o serie de interviuri cu Adri și Mărioara, cadre medicale, cu Mălina, ilustratoare, Paul, programator freelancer, Ileana, mama și product manager, și Cristina, mama full time și redactor de revista part time.
Photo by Annie Spratt on Unsplash
Photo by Kelly Sikkema on Unsplash